Despre mitul instructorului calm, respect reciproc și satisfacția clientului

Inaugurăm acest blog prin a emite câteva păreri, nu ca specialiști, ci ca oameni care am cunoscut zeci de alți oameni în procesul de învățământ și în afara lui (nu în ultimul rând am fost și noi pe scaunul din stânga al mașinii de școală înainte să trecem în dreapta), din pura dorință de a ne face înțeleși și fără urmă de pretenție didactică – de predat, predăm doar arta/știința șofatului, nu lecții de viață.

 

Dar, pentru că ”instructorul calm” este un atuu scos la înaintare de mai toate școlile pentru a atrage clienții, vom vedea dacă într-adevăr un instructor poate fi mereu calm, indiferent de situație, dacă e bine să fie așa și dacă rămâne în același timp și un instructor profesionist și corect.

 

Să privim un pic lucrurile din partea cursantului. Ca elevi, sigur unii avem mai multă, alții mai puțină îndemânare. Unii ne ambiționăm să ascultăm ce ni se spune, alții ne ambiționăm să nu ascultăm și să facem cum credem noi că e bine. Depinde de firea și de felul fiecăruia, asta nu înseamnă că unii suntem superiori iar alții dimpotrivă. Să fim însă convinși că după două-trei ședințe un instructor ne-a ”cântărit” deja și – ne convine sau nu – și-a dat seama de potențialul nostru și a înțeles dacă ne poate transmite sau nu învățătura necesară pentru a conduce o mașină. El însă are un contract de școlarizare de respectat și va rămâne un angajat fidel al firmei la care lucrează, iar dacă este și patron, va știi că șmecherește este să te comporți la modul ”clientul nostru – stăpânul nostru”. Și acum să revenim la punctul de vedere al instructorului. Prin urmare, ca totuși să poată termina în siguranță cele 12-13 ședințe rămase, el va uza de spiritul de conservare: vă va ține ambreiajul când plecați de pe loc ca să nu vi se oprească motorul, vă va mânui el volanul în situații critice, va frâna el când va vedea că ezitați, va evita să vă pună în situații în care neîndemânarea sau neascultarea ar crea riscuri majore. Și astfel, va rămâne cel mai calm și mai politicos om din lume!

Vă place un asemenea instructor? Mie, personal, nu!

Alternativa? Rezilierea contractului de școlarizare nu mai este de mult o opțiune la îndemâna prestatorului de servicii. Să fim sinceri – în condițiile unei asemenea concurențe acerbe, niciunei școli de șoferi nu-i covine să piardă un elev, indiferent cât de dificil s-ar arăta în pregătire. Deci, ce va face un instructor dedicat profesiei și cu conștiință? Își va omorî neuronii ca totuși să găsească o soluție didactică adaptată personalității cursantului, își va risca viața, sănătatea, mașina, permisul de conducere și pâinea de toate zilele (da, dacă nu știați în cazul anumitor greșeli ale cursantului instructorul își poate pierde permisul de conducere!) pentru a-și duce la bun sfârșit ciclul de pregătire.

Și dacă – om fiind – la un moment dat va fi aspru și vă va sancționa verbal greșelile, poate mai dur decât ați fi dispus să acceptați, poate că vă veți supăra, veți cere transferul la alt instructor sau la altă școală de șoferi, vă veți răzbuna lăsând evaluari negative și comentarii acide, împreună cu toată familia și toți prietenii, veți încerca și reuși să-i discreditați școala.

Și rezultatul? Școli de șoferi sunt multe și toate sunt avide de clienți, dar traficul este unul singur. Și este infernal, brutal, fără politețe, fără calm, fără milă și toleranță pentru greșeli cât de mici. Și atunci? Ce vei mai spune despre bietul instructor?

De aceea mi-aș dori elevi cât mai realiști și mai cu picioarele pe pământ. Relația elev-profesor necesită respect din ambele părți. A te prezenta obosit și fără chef la instructaj, a fi cu mintea aiurea, a greși repetat după ce ți se explică de ”n” ori cum e bine, a crede că tu știi mai bine și a-i pune în pericol pe alții, asta nu înseamnă respect.

 

Haideți să ne respectăm reciproc și atunci calmul va veni de la sine, fără compromisuri, fără impostură!